Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CU IARBA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 278 pentru CU IARBA.

Cincinat Pavelescu - Bradul și firul de iarbă

... Cincinat Pavelescu - Bradul şi firul de iarbă Bradul și firul de iarbă de Cincinat Pavelescu Un brad înalt, semeț, voinic, Privind un fir de iarbă mic, Zicea-ngâmfat: În zece ani cât m-am suit, Sărmane fir nenorocit, Și tu ești tot cum te-am lăsat Pe când alături petreceam ... vezi, sunt bun că-mi amintesc Și-am drept să fiu orgolios, Căci ai rămas atât de jos, Abia, abia te mai zăresc. Firul de iarbă îi zise: Bine, Ești mai înalt, e drept, vecine, Și totuși între noi, îmi pare Că e grozavă-asemănare: Oricât te-ai înălța în vânt ...

 

Vasile Alecsandri - Briar

... păgână, rătăcită, Scăpat-au peste Nistru amar jumătățită, Și-acum, în tremur, zice năprasnicul tătar: "Allah să te ferească de ghioaga lui Briar!" II Briar, cu-a sale brațe sub capul lui crucite, Cu pletele-i mițoase în iarbă încâlcite, Privește pe d-asupra-i cum trec necontenit Nori lungi și vulturi ageri în zbor neobosit, Și mintea lui furată de-a cerului ... cale-i, se prinse de-a lui coarne Și-i frânse coarda-n luptă, sucind-o să-l răstoarne, Iar bivolul rămase pe iarbă neclintit... Atunci copila dulce i-au zis cu glas uimit: "Voinice! să ai parte în viață de iubire!" Ș-au dispărut din ochii-i precum o nălucire. IV Briar din acea clipă trezit ... nu mai vine voios a o-nflori. El sufere de-o taină și-i place a suferi, Grăind în faptul zilei cu iarba, cu izvorul, Și seara cu amurgul, cu vântul, cu mohorul, Cu vulturii, cu șoimii ce vin de peste plai... Ah! unde-i cea minune sosită de la rai Ce-n inimă-i vărsat-au o mult fierbinte rouă ... ...

 

Vasile Alecsandri - Bărăganul

... nici râu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ, Cu-a sale mari vârtejuri de colb ce zboară-n vânt De mii de ani în sânu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă ... floarea naște și moare-n primavară, Acolo piere umbra în zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele câmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut în lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ndoaie ca gâtul unui struț. Un car cu bivoli negri a stat lângă fântână. Vro doi români în soare ș-o sprintenă română Încungiură ceaunul ce ferbe fumegos Pe foc, și ... se arată pe câmpul de mohor! Din vreme-n vreme numai, lungi șiruri de cocoare Sub bolta albăstrie zbor tainic călătoare, Și vulturi mari, prădalnici, cu gheare înarmați, S-adună, lăsând puii pe vârfuri de Carpați. Ah! dulce, glorioasă și mult strălucitoare Va fi ziua de viață, când, pe sub mândrul ...

 

Dimitrie Anghel - Dragoste (Anghel)

... e întunerec și cînd se face iar lumină, Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi; Purcede-un cînt din creangă-n creangă ș ... n-o s-o mai razimi, și gîndul ăsta mă omoară, Că drag mi-i sînul tău cel dulce și alb ca miezul unei azimi... Cu iarba ne-a crescut amorul, și cade-acum cu ea sub coasă ! Ah ! gînd mîhnit, ce vrei tu? Spune — Nu vezi c-afară e lumină Și că-și deschide draga ochii ca două ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană

... șoptit La apus de soare Să mi te omoare Sub poale de munte, Prin crânguri tăcute, Oi când aromesc Și câini ostenesc. Cioban, d-auzea, Cu oaia vorbea, Din gură-i grăia — Oiță, oiță, Oiță plăviță, Oiță bălană, Cu lână bârsană, De ești năzdrăvană Și dac-ai văzut Semn că-ț’ s-a făcut Și d-ai auzit Cum s-au domuit ... m-or îngropa Și m-or astupa, Să-mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag Căvălaș de soc, Mult zice cu foc; Căvălaș de os Mult zice duios; Căvălaș cu fire, Mult zice subțire; Vânt când o sufla, Fluier o cânta, Oile-or sălta Și s-or aduna, Câinii-or auzi, La mine-or veni ... La mine s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrămi de sânge. Și tu, oaia mea, Tu, dac-ăi vedea O mândră fetiță Cu neagră cosiță Prin crânguri umblând, Din gură cântând, Din ochi lăcrămând, De mine-ntrebând, Să nu-i spui că sunt Culcat sub pământ, Ci că ... strunga oilor, Jocul mieilor, Dorul bacilor; În dosul stânii, Unde dorm câinii. Ei, de-l îngropa, La cap îi punea Căvălaș de soc, Mult zice ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... stea Clipiș, cum se strecoară prin oameni vestea rea! Se duce calul Graur spre codrii de stejari În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese, Ca-n ele să ascundă frumoase-mpărătese. El trece prin poiene cu tufe aurite În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cântă-n cuibul cald, Având rubine-n pliscuri și ochii de smarald. Acolo ... și dispare, răpită de cal Graur, Precum un vis ferice într-un vârtej de aur. Dar după multă trudă și mult amar de cale, Odată cu amurgul ajunge într-o vale, O vale înverzită ce se unește-n zare Cu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare. Acolo calul Graur își încetează zborul, Nemaiavând pământuri să bată cu piciorul, Iar Lia se coboară cu grabă de pe cal Și merge de se pune pe-al mării verde mal, Privind cu dor la raiul din fundul depărtat Pe care se ridică al soarelui palat. Pe unde-ți merge gândul, stăpâna mea iubită? O-ntreabă glasul umbrei ... ...

 

Vasile Alecsandri - Mihu copilul

... Ș-acum se găsesc De benchetuiesc La valea adâncă, La muchie de stâncă, La des păltiniș, Mărunt aluniș; La masă de piatră, În patru crăpată, Cu sârmă legată, Cu slove săpată, Cu slove de carte Cu aur suflate. Iar la masă, șade [6] armonioasă. Gata să te prade Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman, Cu barba zburlită, De rele-nvechită, Până-n brâu lungită, Cu brâu-nvelită. El are, măi frate, Săbii lungi și late, Durdă ghintuită, [7] Inimă-oțelită. Și mai are încă Pe-mprejur de stâncă Voinicei levinți ... Cine e Mihul, Mihu Copilul!" Murgul ca gândul Lasă colnicul S-apucă drumul. ,,Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai La poiana grasă, Dumbrava frumoasă Cu iarbă-nverzită, Cu flori înflorită!" II Iată-n codru, iată, Că Ianuș deodată, Cum benchetuiește Și se veselește, Stă, încremenește, Pe gânduri pornește Că din când în când ... chiar mai ↑ Pușca are deosebite numiri. În munții dinspre Ardeal e numită flintă și-n alte localități durdă. ↑ Românul e înzestrat de natură cu un spirit de observare ce l-a făcut a caracteriza în puține cuvinte neamurile străine cu

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)

... roze. — Veniți: privighetoarea cântă. Posomorârea fără margini a nopților de altădată, Când sufletul pentru sarcasme sau deznădejde sta deschis, Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis. E mai și încă mă simt tânăr sub înălțimea înstelată. Trecu talazul dușmăniei cu groaza lui de nedescris, La fund se duse iar gunoiul ce înălțase o secundă Și stânca tot rămase stâncă, și unda tot rămase undă... Se ... să cadă... Băsmesc de vremile bătrâne, când zânele se coborau Din limpezimile albastre, și-n apa clară se scăldau... Reînviază ca prin farmec idilele patriarcale Cu feți-frumoși culcați pe iarbă izbindu-se cu portocale; Pe dealuri clasice s-arată fecioare în cămăși de in, Ce-n mâini cu amforele goale își umplu ochii de senin, Și printre-a serii lăcrămare de ametiste și opale, Anacreon re-nalță vocea, dialoghează Theocrit... Veniți ... flori roz-albe și pe pădurile albastre, A-ntins subțirile-i zăbranic și peste câmp și peste văi, A-nsăilat nemărginirea cu raze de argint și aur Și o cusu cu mii de fluturi și o brăzdă ...

 

George Topîrceanu - Rapsodii de vară

... văzut?... Salcâmii plini de floare Se uită lung spre sat, Și-n soare Frunzișul legănat Le-atârnă ca o barbă... Acolo mi-am găsit În iarbă Refugiul favorit. Acolo, ca-ntr-un templu, De-atâtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. Pe când departe-n zare, Mirat ca un copil, Răsare ... Iubito, fără tine Începe-o nouă zi... Dar cine Le poate socoti? Că zilele-n restriște Se-nalță și apun Ca niște Baloane de săpun... Cu mâinile sub tâmplă Cum stau așa culcat, Se-ntâmplă Un fenomen ciudat: Privirea mea distrată Prin negre rămuriști Mi-arată Doi ochi adânci și triști ... care L-am zugrăvit mai sus, Și-n ochii mei deodată, Ca-n alte dimineți, S-arată O tufă de scaieți... III Acum natura-ncepe Cu tainicul ei glas Din stepe Să cânte-ncet pe nas. Prin ierburile crude, Sub cerul fără fund, S-aude Un bâzâit profund Și până la ... ce să facă? Și făr-a pregeta, Ea pleacă Întins, la casa ta. Și nici nu bagi de seamă Cum pasu-i furișat Cu teamă S-apropie de pat, Ci doar treasari deodată Și parcă-ți pare rău. Mirată, Te uiți în jurul tău... Iar ea-ntr-un suflet ...

 

Alice Călugăru - Șerpii

... crengi a umedei păduri, Mă culc în ierburi legănate, și-n palme tâmplele-mi se razmă; Și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mireasmă, Că lin încep să șuier cântul ce cheamă șerpii lungi și suri. Și vie alunecând subt frunze, cu-ncete mlădieri de ape, Cu zvârcoliri de-ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura subt jar, Să-ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, În care turburi ochi veghează sub străveziile ... fără vlagă e-mpotrivă-mi primejdioasa voastră limbă, Ce ca o floare otrăvită înalță amarul ei venin. Eram prin ierburi lungi culcată și v-așteptam cu ochi de pândă Ș-acum voi mi-ați adus întreaga putere-a tainicei păduri, Și viclenia-i mi-ați predat-o cu-nșelătoare cotituri; Iar fluierarea mea, de-acuma, se schimbă-n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac, ș-acolo aștept tot neamul vostru-nvins ... Și-n cingători însuflețite să las să-mi fie brâu-ncins. Fără de putere împotrivă-mi, pădurea-întragă-mi este roabă, Ea, ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu ...

 

Vasile Alecsandri - Toma Alimoș

... cal negru dobrogean, Pe-un cal sprinten voinicesc… Plătea cât un cal domnesc. Hoțomanul nalt, pletos Cum e un stejar frunzos, Era Manea cel spătos, Cu cojoc mare, mițos, Cu cojoc întors pe dos, Și cu ghioaga nestrungită Numai din topor cioplită. El la Toma-ncet venea Și din gură-așa-i grăia: — Alei! Toma Alimoș, Boier din Țara de ... Boier Toma Alimoș Îi da plosca cu vin roș: — Să trăiești, Mane fărtate! Dă-ți mânia după spate, Ca să bem în giumătate. Mane cu stânga lua, Cu dreapta se înarma, Paloșul din sân scotea, Ș-așa bine-l învârtea Ș-așa bine mi-l chitea, Că pe Toma mi-l tăia Pe ... te-as prinde-n mâna mea, Zile tu n-ai mai avea! Stăi pe loc să ne-ntâlnim, Două vorbe să grăim, Două vorbe oțelite Cu paloșele grăite! Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea Ș-așa bine mi-l chitea, Că din fugă mi-l tăia Giumătate-a ... Ochii-mi se painginesc, Norii sus se învârtesc. Te grăbește, aleargă, fugi Și ca gândul să mă duci Colo-n zarea celor culmi, La gropana ...

 

   Următoarele >>>